Si totusi, coada...
Si totusi, coada...
Nu mi se pare normal ca astazi, dupa 20 de ani de la Revolutie sa stai mai mult de 5 ore la coada pentru a vota. Este oribil! Am stat la coada la banane, la lapte, la carne, la oua, la conserve, la bomboane cubaneze, la ciocolata chinezeasca, la tricouri, la costume de baie, la jucarii, la salam, in general la orice putea satisface nevoi stringente ale omului. Dar azi, cind ne inchipuiam ca nu vom mai fi fost copii de hat, aproape 10 ani, din anul 2000, de ce sa mai stau la coada? Poate pentru mofturi: sa iau autograf de la Penelope Cruz sau Brad Pitt, de la Fanny Ardant sau Paolo Coelho, sau mai stii, de la Andreea Antonescu, pentru vreun bilet la Depeche Mode sau Festivalul George Enescu, pentru check-in la Blue Air, pentru a intra in posesia unor delicatese pretioase gasibile in cantitati mici, da, se poate sta in picioare fara cricnire, fara nazuri sau vociferari, e treaba fiecaruia cum isi cintareste timpul destinat irosirii. Dar in cazul in care iti exerciti un drept fundamental, jinduit cu ardoare pe vremea cind executai doar o procedura sterila, formala, necesara rezultatului “unanimitate” numit, nu mi se pare deloc normal. E aberant, nu ai voie sa pierzi mai mult de un minut, hai 5, cu asteptarea in preajma urnei de vot. Ba inca sa stai in zadar, ca se inchid portile sectiei de votare?!
Nimeni nu se mira cu adevarat. Si toti spun cu naduf doua-trei vorbe la televizor, altii asculta si se minuneaza cum o batrina plinge si da sa lesine de atita asteptare, tambalau si frasuiala mai mult decit e cazul, concluzia ca asa e Romania, nu se face nimic, organizarea este mai schioapa decit piciorul nostru de rai. Cind totul putea fi simplu simplu simplu de tot. Calculatorul – putea juca rolul sau normal in organizarea alegerilor, puteam sa vedem ceva gen alegerile din Austria sau Germania, cu atmosfera linistita, cu cite-un votant –doi in cadru, nicidecum cozi imense amintind de teribila vreme a insuficientelor, astfel ca fiecare alegator sa poata fi confirmat si bifat dupa exercitarea dreptului la vot. Sectiile speciale –cele atit de controversate- puteau sa nu existe, astfel incit oamenii sa se straduiasca sa fie prezenti numai in aria resedintei lor sau ma rog, daca nu se putea, adio alegeri. Hai ca m-a apucat fiorul aprig interventionist. Tentatia de a rezolva chiar eu imposibilul. Ha ha, era sa fiu foarte amuzanta. Ce Dumnezeu, dau eu masuri, am innebunit, chiar nu e evident ca se vrea asa ceva, haosul dat de prostia incurajata, prezentata ca singura posibilitate de a fi.
Dar sa stai 4-5 ore, chiar si mai mult, la niste sectii de votare pentru a da cu stampila in niste foi de hirtie in secolul informatizarii cvasigenerale mi se pare totusi o mizerie. Care se ia cu spirt.
