Povestiri cu final cunoscut
Povestiri cu final cunoscut
Eu nu inteleg defel grevele astea care cer mariri de salarii si ma rog, imbunatatirea situatiei angajatilor, cui in ziua de azi? Ca avem un guvern cazut. Deci provizoriu. Deci in imposibilitate de a rezolva cererile lor. Pai si-atunci de ce Dumnezeu se deranjeaza? In afara de situatia in care raspunsul este <intoxicare> sau <manipulare> ce i-ar putea determina? Adica nu e vizibil cu ochiul liber? Voi ati sta sa cumparati piine dintr-o unitate pe care scrie <concediu de odihna>? V-ati tunde la o frizerie pe a carei usa scrie <inchis pentru renovare>? Da, e posibil ca unii sa faceti scandal la intrare, dar mai degraba nu. Poftim, e greva la metrou. Furie, nevoi si frustrari scoase la iveala, discutii televizate, intilniri la virf, bla-bla, pentru ce? Pentru nimic. Oameni chinuiti in aglomeratii noi, unii dusi la manifestatie, altii cu traseele refacindu-se, cu un plus de tensiune aiurea - degeaba. Ca nimeni n-o sa decida nimic. Ministrul este interimar, adica unul care nu are putere si comenteaza ca atare, cu care vad ca liderii Metrorex s-au intilnit si au ris, s-au hlizit relaxati in fata camerei de luat vederi, nu numai ca nu simt sa fie tensiuni reale, dar totul pare o mascarada facuta doar asa, ca sa avem spectacol la televizor, in lipsa insurmontabila a lui Caragiu, Cotescu, Calugareanu si a altor uriasi care ne-au lasat singuri, prosti si goi.
Am prins greva metroului si la Londra. Este ceva clar, exista niste cai exacte de solutionare, se stie cine cu cine vorbeste, lumea inghite in sec si that,s it. La noi si grevele au alta moaca, alta incarcatura, dedesupturi si logica.
Dar poate nu inteleg eu, dupa cum nu pot pricepe ca ne-a lasat singuri si maestrul Dinica. Eu sint de vina.
