Noi nu suntem suedezi...
Noi nu suntem suedezi...
Nu mai tin minte cine mi-a povestit, in anii in care Suedia era intr-o criza consistenta a aparut regele lor la televizor si le-a explicat ca toti trebuie sa faca niste eforturi, sa fie uniti pentru a strabate perioada grea. El a adaugat ca din chiar clipa aceea va fi solidar cu poporul sau chiar si daca va fi obligat sa poarte acelasi costum de haine. Promis si facut. Omul n-a mai aparut din momentul acela imbracat altfel in intilnirile oficiale, in aparitiile televizate sau in mediile vizitate. Costumul a stat marturie a promisiunii respectate. Facea economie, exact cum le pretindea conationalilor sai. Exemplul venit de sus era aidoma celor din familie, din imediata vecinatate, omenesc.
Si acum la noi. Este criza. Bun, pina aici sintem la fel ca Suedia. Este si campanie electorala, ma rog, o situatie exceptionala, cu atit mai interesant. Teoretic ar trebui ca toata clasa politica sa intre in jocul asta mai cu bagare de seama, cu mai multa ponderatie, cu un soi de ingrijorare, macar disimulata, cum ne obisnuisera. Ar fi potrivita o chibzuiala suplimentara, care sa transforme cumva comportamentul electoral intr-un spectacol mai putin fastuos. Zic si eu, nu era impresionant sa iasa toti si sa declare ca uite-asa, din clipa aceasta ei nu mai accepta sa iroseasca resursele, e sanatos si ecologic si financiar. Sa decida ca aparitiile si confruntarile lor vor evolua doar pe posturile TV si internet, mesaje electronice, mailuri, porumbei mesageri, habar n-am, numai sa-i vad cu solutii economicoase, de criza. Dar - si aici ne delimitam dramatic de Suedia- la noi, din contra, a sosit paradoxal perioada marilor desfatari tipografice, cu etalarea dezmatatelor capacitati in domeniul advertisingului outdoor, ne vedem invadati de afise, bannere, pancarte, mash-uri ultra-uriase. Totul e gonflat, e hiperbolizat grafic, e matahalos. Parca e intrecere la gradinita care deseneaza ursul cel mai mare, gaina sau leopardul de dimensiuni megalomanice. Si nici macar gardul nu e vopsit. Si scrisul e de capcauni, toate vin ca si cum totul s-ar rostogoli spre noi sa ne striveasca. Si le intilnesti la tot pasul, de parca s-ar fi comandat hamesit, la oferta. Cumva suferim noi de miopie? Adica nu vedeam si ceva mai discret si mai civilizat? Cumva suferim de amnezie, uitam de la un pas la altul despre cine era vorba in propozitie? Cumva suferim de prostie? Adica nu ne dam noi seama ca atita banet risipit va fi jupuit tot de pe pielea noastra?
Da, probabil ca sintem profund bolnavi si nu ne zice nimeni. Ca si daca ne-ar zice, hello, noi nu pricepem suedeza.
