Computer ingrat!
Computer ingrat
Ce sublim si ce idiot instrument, computerul. Te invata, te plimba, te dirijeaza, te antreneaza si in acelasi timp te timpeste, te fixeaza intr-un unic punct inactiv, te transforma intr-o masa amorfa nesemnificativa in viata reala. Ce sa faci, sa-l iubesti sau sa-l urasti? Tocmai mi-a fost infectat computerul si la aflarea vestii m-am simtit neputincioasa, cu timplele pulsind frenetic pe cind realizam ca nu mai asculta de obisnuitele comenzi, constientizam tot mai mult ca ceva ireversibil s-a intimplat, a fost ca si cum cineva drag ti-a facut un lucru josnic sau nu stiu, cumva asa, te bazai pe solicitudinea cuiva si ti s-a intors spatele inexplicabil. Simti furie si nedumerire. Esti buimacit. Si de ce? Pentru ca o cutie subtire de plastic te-a tradat. Se comporta acum ca o cirpa, ca o creanga cazuta, ai ramas ca prostu' cu un fel de coperta in vreme ce tie iti parea ca inauntru era o carte, da, era, dar ea era virtuala si ca atare a si putut disparea. Cartea nu te-ar fi dezamagit. Asa, ramii umilit, neajutorat, cu obiectul nefolositor numit laptop-dar poti sa-i spui la fel de bine fular, fier de calcat sau minge- atirnindu-ti in miini, in risul celor care iti fac in ciuda si te anunta ca toate fisierele tale sint deteriorate pa pa fraiere.
Ieri la bufet unor colegi le-a cazut ceaiul pe tastatura laptopului si chiar daca toti rideau aparent detasati eu si ceilalti stiam ca vinovatul ar vrea sa-si traga un glonte in cap, ca posesorul este in clipa aceea undeva intr-un abis, incearca sa se recompuna mental, sa isi aminteasca cum il cheama, care a fost viata lui de pina atunci, cleiul din mintea lui nu il lasa sa isi raspunda si totul e o reluare de secventa si ce va face din clipa aceea, viata sa poate sa se incheie odata cu dezastrul si oh...mai bine repede repede o cirpa sa recuperam cit se mai poate. Figura sa e aproape desfigurata si de ce? Ce ne face sa punem toate sperantele in cutia pe care-o credem magica? Ce. Va spun eu ce. Pacaleala cu aspect de transa, in care calatorim vrajiti, cu infatisari normale, dar absenti din lumea paminteana, care stia odinioara atit de bine ca nimic nu se compara cu a alerga cu parul in vint, cu a adulmeca o raza de soare, cu a pipai pamintul in care ne intoarcem indiferent daca magnificul computer este on sau off.
