Frumusetea sifonata a posturilor TV

                        Frumusetea sifonata a posturilor TV.

Te uiti la televizor. Odinioara se spunea ca automat si cistigi, dar au mai trecut ceva ani, unii am mai crescut fiindca am papat tot, am incasat idiotenia cliseelor totaaal dezinteresaaate, am tras ponoasele privitului pasiv, bovin, asteptind nu stiu ce revelatie si am inchis televizorul doar-doar om mai putea salva ceva. Unii se uita in continuare din reflex, masochisti sau pierde-vreme fiind, sau poate mai pastreaza nealterata naivitatea de a crede intr-un viitor loz roz. Cum nimeni nu-i perfect, chiar daca stim cit de zadarnic e gestul, tot mai scapam cite 5 minute in fata ecranului-cu-imagini-miscatoare made in Romania. Si ce vedem? Ochi bulbucindu-se, obraji unduindu-se, buze miscindu-se, sprincene curbindu-se, degete ridicindu-se in aer a sentinta, un fel de dans disperat dupa ureche, cu intrebatori si intrebati, cugetatori si cugetati, izbavitori si izbaviti. Din aceasta ultima categorie se detaseaza clar fetele si baietii izbaviti momentan de povara cautarii unui job, oameni care incearca sa faca rost zi de zi de bile albe din partea sefului, prezentatorii, moderatorii, zimbitorii de serviciu. Las la o parte faptul ca fiecare isi face cit de bine poate treaba, dar nu las la o parte imbracamintea in care evolueaza ei in fata noastra. Daca am vedea niste televiziuni de scara de bloc, am fi impacati cu ideea ca fiecare se descurca cum poate cu vestimentatia, ca se imbraca fiecare folosind bagajul cultural din dotare, mai cu blugi mai cu capot, mai cu haine de sarbatoare. Dar sint televiziuni cu pretentii, de la care multi fraieri asteapta inca sa cistige. Si care functioneaza dupa acelasi algoritm, anume haos. Nu exista identitate de canal TV, nu poti recunoaste dupa stylingul personajelor ocupate cu aparitia pe ecran o unitate stilistica, niste idei care sa contureze mai bine mesajul postului, care-o fi ala. Vezi oameni imbracati de ei insisi, din dulapul propriu sau in cel mai bun caz imprumutate de la magazine, designeri sau saloane dotate cu textilele respective si cu ceva prietenie. Ai-n-ai gust, poftim decide cum te imbraci sa apari in fata oamenilor. Si nu e vina lor, ei sint doar niste angajati sa faca o anumit treaba, sa mearga pe sirma, se descurca bine, nu, sa fie sanatosi. Dar lor li se cere sa faca si o cu totul alta meserie, neplatita chiar. Este de datoria celor care propun demersuri filmate sub cupola canalelor TV sa asigure profesionisti pe diverse domenii, inclusiv cel vestimentar, unde pare ca se pricepe oricine. Si de-aici amalgamul, mixtura, balaceala vestmintelor tv. Daca te-ai mai plimbat pe la Paris si tata te lasa pe Dorobanti, te imbraci intr-un fel, daca ai stat prin facultate si la 10 te-ai intors acasa sa scrii eseul si sa citesti din bibliografie te imbraci in alt fel, daca iti dicteaza nevasta atotstiutoare tinuta rezulta alta formula imbatabil, daca ai impulsul sa inventezi combinatii- iese altceva. sint atitia daca. Nu e normal. E treaba de profesionist. De aici babilonia. De aici nebunia. De aici confuzia. Apesi pe butonul telecomenzii si daca te ajuta ambianta, logoul din colt, grafica sau fetele usor de recunoscut reusesti sa te dumiresti rapid ce post privesti, dar de cele mai multe ori ai momente de grava ratacire, transmisa de nimeni altii decit cei care concep totul cu aceeasi ratacire voioasa. Din zgircenie, din ignoranta, din prostie, din rea-vointa, din preagol, din blazare rezulta un cocktail de cirpe fluturate pe posturile teve fara nici o noima, fara sa adauge nimic in puzzle-ul general, cind de fapt, alaturi de celelalte ingrediente esentiale ( de care nu discutam acum cu cita desavirsire lipsesc ele), ar putea spune povesti care chiar sa te faca sa cistigi.