CAMPIOANA
CAMPIOANA
Mare eveniment mare gazduit de Opera Romana din Bucuresti. O artista a sportului, sarbatorita cu eleganta, cu respect, cu recunostinta si dragoste. Poate nu cu vilva pe care ar fi meritat-o (n-am vazut un program tv dedicat ei, poate-s eu pricinoasa), dar cu bucuria si pretuirea prietenilor sai adevarati, prezenti acolo s-o vada si s-o aplaude inca o data. Sa retraiasca momentele de atunci, prin memoria filmuletului difuzat. A trecut timpul. Da, s-au adunat 10 ani de cind marea noastra campioana Gabriela Szabo a cistigat tot ce se putea cistiga in materie de atlletism, de cind a fost declarata atleta anului, de cind am plins, am ris, ni s-au umflat piepturile de entuziasm la intonarea imnului de stat, ne-am dat mari, am comentat, am scos palaria in fata talentului si muncii tenace, am zis prin vamile lumii mai apasat ca sintem romani. Pe scena Operei statea o eleganta fata blonda, neschimbata fata de vremurile agitate de campionate, care ne-a marturisit cu sinceritate cind Andi Vilara a intrebat-o de ce s-a retras din competitii atit de devreme ca era obosita, ca trupul ei nu mai facea fata ritmului insuportabil de antrenament si a fost convinsa ca venise vremea sa-si faca bilantul si sa inceapa altceva. Pentru ca este o luptatoare a ales sa se ocupe in continuare de promovarea sportului, atletismului in special, in cadrul Federatiei Romane de Atletism. Are un proiect de suflet, campania Sport pentru viata, promoveaza cu aceeasi ambitie si tenacitate pe care le-am aplaudat de atitea ori miscarea in rindurile tinerilor, a dat o alta conotatie voluntariatului, foarte multi copii isi ofera de drag serviciile, onorati sa ajute, sa lucreze impreuna cu ea, si vorba aceea, cine n-ar fi onorat sa stea linga Gabi, ba inca sa deruleze activitati generatoare de ceva bun pentru cei din jur, pentru Romania?
Mai sint si astfel de lucruri in lumea noastra. Nu se dau la stiri.
